#priandori
#everyone
#originalcontent
#naturesbeauty
#zsanettka02
고급 검색
로그인
등록하다
야간 모드
고르다 언어
Albanian
Arabic
Bengali
Chinese
Croatian
Danish
Dutch
English
Filipino
French
German
Hindi
Indonesian
Italian
Japanese
Korean
Persian
Portuguese
Russian
Spanish
Swedish
Turkish
Urdu
Vietnamese
보다
보다
릴
이벤트
이벤트 찾아보기
내 이벤트
블로그
기사 찾아보기
페이지
내 페이지
좋아요를 누른 페이지
더
탐구하다
인기 글
채용 정보
제안
자금
릴
보다
이벤트
블로그
내 페이지
모두 보기
드래그하여 덮개 위치 변경
ioanioanpeia
@ioanioanpeia
타임라인
여러 떼
좋아요
친구들
7
사진
비디오
릴
제품
7 친구들
1 게시물
남성
ioanioanpeia
프로필 사진을 바꿨다
15 안에
처럼
논평
공유하다
더 많은 게시물 로드
친구 끊기
정말 친구를 끊으시겠습니까?
이 사용자 신고
여기에 글좀..
더 로드
더 로드
제안 수정
계층 추가
계층 제목
등급 가격
이익
채팅
음성 및 영상 통화 없이 채팅
음성 통화 및 영상 통화 없이 채팅
음성 통화 및 영상 통화 없이 채팅
음성 및 영상 통화로 채팅
라이브 스트림
계층 설명
계층 이미지:
이미지 선택
계층 삭제
이 계층을 삭제하시겠습니까?
리뷰
더 로드
콘텐츠와 게시물을 판매하려면 몇 가지 패키지를 만드는 것부터 시작하세요.
수익화
지갑으로 지불
결제 알림
항목을 구매하려고 합니다. 계속하시겠습니까?
환불 요청
이유를 설명해주세요
Mihai Adrian Stroe
댓글 삭제
이 댓글을 삭제하시겠습니까?
ioanioanpeia
e seară
zgomot liniştit de iederă uscată
depărtare subţire ca un zbor de raţe sălbatice
încă nu ai plecat şi lucrurile par să se dilate
pînă îţi ajung
sub umbră sub unghii în infracapilare
în cea mai intimă parte a pulsului
ce este cu această invazie ?
poţi să mai respiri o dată
să numeri bătăile minime ale secundarului
ca şi cum ai simţi prin piele mici scurtcuircute de tristeţe
le aşezi prin locuri dosnice
prefăcute de mult în cadre minerale
sfărîmicioase ascuţite microsopice
acolo unde nimic nu are spaţiu
adică înapoia minţii
cea numită păstrătoare de sentinţe şi morţi repetate
altfel...
...singur cu sunetul stingher al diapazonului
V-ul acela negru din cer
abia bănuit, abia auzit
nu-i nimic de spus
nimic de demonstrat
toate au gustul repetitiv al anonimiei
ce să numeşti cum să numeşti
cînd iuţeala fulgerului seamănă cu scurta viaţă
a scrumului de ţigară
dinspre negru către negru
V-ul acela ameninţător
cînd nu poţi rosti două vorbe mici
despărţite de lucruri
fără să fii învinuit de viziune simbolică
de înălţare în triunghiul zburător al migraţiei
al plecării
al mult hulitei şi mereu prezentei
dispariţii
e seară
댓글 삭제
이 댓글을 삭제하시겠습니까?
ioanioanpeia
it's evening
quiet rustle of dry ivy
thin distance like a flight of wild ducks
you haven't left yet and things seem to be expanding
until I reach you
under the shadow under the nails in infracapillarity
in the most intimate part of the pulse
what is with this invasion?
you can breathe one more time
to count the minimum beats of the secondary
as if you felt small prickles of sadness through your skin
you place them in good places
long ago made into mineral frameworks
crumbly sharp microsopic
where nothing has space
that is, the back of the mind
the one called keeper of sentences and repeated deaths
otherwise...
...alone with the awkward sound of the tuning fork
That black V in the sky
barely suspected, barely heard
there is nothing to say
nothing to prove
they all have the repetitive taste of anonymity
what to call how to call
when the speed of lightning resembles the short life
of cigarette ash
from black to black
That menacing V
when you can't say two little words
separated from things
without being accused of symbolic vision
of elevation in the flying triangle of migration
of departure
of much blasphemy and always present
disappearance
it's evening
댓글 삭제
이 댓글을 삭제하시겠습니까?