ioanioanpeia

changed his profile picture

37 w

Comment

Bine ai venit, !

· 1709752174

1 Reply

V-ul

e seară
zgomot liniştit de iederă uscată
depărtare subţire ca un zbor de raţe sălbatice
încă nu ai plecat şi lucrurile par să se dilate
pînă îţi ajung
sub umbră sub unghii în infracapilare
în cea mai intimă parte a pulsului

ce este cu această invazie ?

poţi să mai respiri o dată
să numeri bătăile minime ale secundarului
ca şi cum ai simţi prin piele mici scurtcuircute de tristeţe
le aşezi prin locuri dosnice
prefăcute de mult în cadre minerale
sfărîmicioase ascuţite microsopice
acolo unde nimic nu are spaţiu
adică înapoia minţii
cea numită păstrătoare de sentinţe şi morţi repetate

altfel...
...singur cu sunetul stingher al diapazonului
V-ul acela negru din cer
abia bănuit, abia auzit

nu-i nimic de spus
nimic de demonstrat
toate au gustul repetitiv al anonimiei

ce să numeşti cum să numeşti
cînd iuţeala fulgerului seamănă cu scurta viaţă
a scrumului de ţigară
dinspre negru către negru
V-ul acela ameninţător
cînd nu poţi rosti două vorbe mici
despărţite de lucruri
fără să fii învinuit de viziune simbolică
de înălţare în triunghiul zburător al migraţiei
al plecării
al mult hulitei şi mereu prezentei
dispariţii

e seară

· Reply · 1710014589

V-ul 
 
e seară 
zgomot liniştit de iederă uscată 
depărtare subţire ca un zbor de raţe sălbatice 
încă nu ai plecat şi lucrurile par să se dilate 
pînă îţi ajung  
sub umbră sub unghii în infracapilare 
în cea mai intimă parte a pulsului 
 
ce este cu această invazie ? 
 
poţi să mai respiri o dată 
să numeri bătăile minime ale secundarului 
ca şi cum ai simţi prin piele mici scurtcuircute de tristeţe 
le aşezi prin locuri dosnice  
prefăcute de mult în cadre minerale 
sfărîmicioase ascuţite microsopice 
acolo unde nimic nu are spaţiu 
adică înapoia minţii  
cea numită păstrătoare de sentinţe şi morţi repetate 
 
altfel... 
...singur cu sunetul stingher al diapazonului 
V-ul acela negru din cer 
abia bănuit, abia auzit 
 
nu-i nimic de spus 
nimic de demonstrat 
toate au gustul repetitiv al anonimiei 
 
ce să numeşti cum să numeşti  
cînd iuţeala fulgerului seamănă cu scurta viaţă 
a scrumului de ţigară     
dinspre negru către negru 
V-ul acela ameninţător 
cînd nu poţi rosti două vorbe mici 
despărţite de lucruri 
fără să fii învinuit de viziune simbolică 
de înălţare în triunghiul zburător al migraţiei 
al plecării 
al mult hulitei şi mereu prezentei 
dispariţii 
 
e seară

The V

it's evening
quiet rustle of dry ivy
thin distance like a flight of wild ducks
you haven't left yet and things seem to be expanding
until I reach you
under the shadow under the nails in infracapillarity
in the most intimate part of the pulse

what is with this invasion?

you can breathe one more time
to count the minimum beats of the secondary
as if you felt small prickles of sadness through your skin
you place them in good places
long ago made into mineral frameworks
crumbly sharp microsopic
where nothing has space
that is, the back of the mind
the one called keeper of sentences and repeated deaths

otherwise...
...alone with the awkward sound of the tuning fork
That black V in the sky
barely suspected, barely heard

there is nothing to say
nothing to prove
they all have the repetitive taste of anonymity

what to call how to call
when the speed of lightning resembles the short life
of cigarette ash
from black to black
That menacing V
when you can't say two little words
separated from things
without being accused of symbolic vision
of elevation in the flying triangle of migration
of departure
of much blasphemy and always present
disappearance

it's evening

· Reply · 1710014998

The V 
 
it's evening 
quiet rustle of dry ivy 
thin distance like a flight of wild ducks 
you haven't left yet and things seem to be expanding 
until I reach you 
under the shadow under the nails in infracapillarity 
in the most intimate part of the pulse 
 
what is with this invasion? 
 
you can breathe one more time 
to count the minimum beats of the secondary 
as if you felt small prickles of sadness through your skin 
you place them in good places 
long ago made into mineral frameworks 
crumbly sharp microsopic 
where nothing has space 
that is, the back of the mind 
the one called keeper of sentences and repeated deaths 
 
otherwise... 
...alone with the awkward sound of the tuning fork 
That black V in the sky 
barely suspected, barely heard 
 
there is nothing to say 
nothing to prove 
they all have the repetitive taste of anonymity 
 
what to call how to call 
when the speed of lightning resembles the short life 
of cigarette ash 
from black to black 
That menacing V 
when you can't say two little words 
separated from things 
without being accused of symbolic vision 
of elevation in the flying triangle of migration 
of departure 
of much blasphemy and always present 
disappearance 
 
it's evening

ioanioanpeia

Mihai Adrian Stroe

ioanioanpeia

ioanioanpeia