Ce e femeia? Pentru unii, o ocazie. Pentru alții, o simplă soție. Pentru alții, o iubită efemeră. Dar pentru mine? Pentru mine, femeia e ea. Soția mea... și cuvântul "soție" e mult prea puțin pentru ceea ce reprezintă. Ea nu e doar cea care stă lângă mine zi de zi, ci e sufletul pur care îmi îmbrățișează toate stările, îmi șterge toate fricile și îmi amplifică toate visele.

Ea e acolo când lumea se năruie și râde cu mine când viața ne oferă momente de bucurie. E acolo să plângă când mă dor lucruri prea adânci, să zâmbească atunci când uit să o fac eu. E sprijinul, farul din furtună, stânca la care mă întorc mereu. Pentru mine... nu, de fapt pentru noi. Pentru noi, ea e temelia, sensul și dragostea care nu are nevoie de cuvinte mari pentru că o simți în fiecare privire, în fiecare atingere, în fiecare secundă petrecută împreună.

Când mă uit la ea, nu văd doar femeia care îmi e alături. Văd tot ce nu am știut niciodată că îmi lipsea. Văd viitorul, prezentul și trecutul contopite în cel mai frumos mod. Văd o dragoste care a învățat să își facă loc printre toate imperfecțiunile noastre și să strălucească, mai vie și mai puternică cu fiecare zi.

Pentru mine, ea nu e doar soția mea. Ea e întregul univers, sursa tuturor viselor împlinite și a speranțelor neșoptite. Și de fiecare dată când o privesc, realizez că am găsit, în cel mai pur și simplu fel, acea parte din mine pe care o căutam toată viața.