Într-o zi încetezi să te mai agiți, să lupți și să dovedești ceva cuiva, privești lumea din jurul tău cu toată nebunia ei, nu te mai grăbești să placi oamenii, nu te grăbești să dai sfaturi și să judeci, sau să salvezi pe cineva.
Încetezi să răspunzi oamenilor care te-au ignorat mult timp, nu mai răspunzi persoanelor care nu te încântă și nu te interesează, privești cerul mai mult decât la cine este ocupat și cum trăiește.
Îți amintești ce te inspiră, indiferent de circumstanțe, nu-ți mai ceri scuze, nu mai explici, nu te cerți, nu mai pierzi timpul cu ce e neinteresant și temporar, și descoperi liniștea sufletească incredibilă și multe lucruri pe care nu le-ai observat înainte când urmăreai performanțelor cuiva sau veneai în întâmpinarea așteptărilor cuiva.
Confortul tău interior este mai scump decât orice ispită a plăcerii temporare.
Mai scump decât orice persoană temporară și lucruri temporare.
Tot ce îți place este personal, iar personal aparține doar persoanei pe care o vezi în oglindă.
Restul sunt gânduri goale și presupuneri ale celor care încearcă să vadă altceva în tine.
Ești persoana care se gândește cel mai bine în ceea ce privește modul de a fi tu în lumea asta nebună și să fii fericit/ă.